Lewis Short
(verb) : prae-flŭo, ĕre, and
* A., to flow by or past (rare; perh. not ante-Aug.).
* Neutr.: infimā valle praefluit Tiberis,Liv. 1, 45, 6: a latere urbis quod in orientem patet,id. 43, 31, 3: vado incerto,Tac. A. 12, 33: ita ut (aquae tubo ductae) recte praefluere possint,Inscr. Orell. 199.
* Act.: Aufidus, Qui regna Dauni praefluit Appuli,Hor. C. 4, 14, 26: Tibur,id. ib. 4, 3, 10: Aquileiam,Plin. 3, 18, 22, § 126; 3, 11, 16, § 102; 4, 3, 4, § 8: Pergamum,id. 5, 30, 33, § 126: castra,Tac. A. 15, 15: Noricam provinciam,id. ib. 2, 63.
Charlton T. Lewis, Charles Short, A Latin Dictionary