Lewis Short
partĭcŭla (noun F) : dim.pars
* A small part, a little bit, a particle.
* In gen. (class.): tenuissimae particulae,Cic. de Or. 2, 39, 162: ut ne qua particula in hoc sermone praetermissa sit,id. Rep. 1, 24, 38: caeli,id. ib. 1, 39, 179: justitiae,id. Off. 2, 11, 40: particula parva,id. Pis. 35, 85: arenae,Hor. C. 1, 28, 23: undique desectam,id. ib. 1, 16, 14: minutae rerum particulae,Quint. 3, 11, 21; cf. Val. Max. 6, 9, 7: malorum,Juv. 13, 14.
* In partic.
* In rhet. lang., a clause of a sentence, Quint. 9, 4, 69; 4, 5, 25; 7, 10, 6; 8, 3, 63; 10, 3, 30.
* In gram., a particle, Gell. 2, 17, 6; 2, 19, 3; 7, 7, 6; 11, 3, 2 et saep.
Charlton T. Lewis, Charles Short, A Latin Dictionary